Cine a fost personalitatea locală care a dat numele școlii?
Ștefan Micle (n. 25 septembrie 1817, Feleacu, Comitatul Cluj – d. 4 august 1879, Iași) a fost un pedagog și fizician român, profesor universitar la Iași. Între 1867-1875 a fost rector al Universității din Iași. Pe 7 august 1864 s-a căsătorit în Biserica Bob din Cluj cu Veronica Micle (născută Ana Câmpeanu), viitoare poetă și iubită a poetului Mihai Eminescu, pe atunci o adolescentă de 14 ani.
Ștefan Micle s-a născut în comuna Feleacu, lângă Cluj, din părinți săraci. A urmat școala primară la Cluj, iar studiile liceale le-a făcut la Cluj, Blaj și Bistrița. A frecventat Facultatea de Drept din Cluj, pe care o termină cu nota eminente în 1843. În 1850 obține o bursă și se duce la Viena, unde urmează Școala Politehnică. În anul 1856 vine la Iași și este numit profesor de fizică și chimie la Academia Mihăileană.
Fiind numit, în 1858, și profesor la Școala militară din Iași, Ștefan Micle lucrează aici până în 1860. Odată cu înființarea Universității din Iași, la 26 octombrie 1860, Ștefan Micle este numit profesor universitar la catedra de fizică și chimie. În 1866 Ștefan Micle pierde catedra de Fizică de la Liceul Academiei și rămâne cu catedra de la Facultatea de Științe din Iași.
În perioada 1867-1875 a fost rectorul Universității din Iași. În 1875 Ștefan Micle e îndepărtat de la conducerea Universității și numit director al Școlii de Arte și Meserii, în localul căreia s-a mutat împreună cu familia.
Ștefan Micle și Veronica au avut două fete – Valeria (1866) căsătorită Micle- Sturza și Virginia Livia (1868).
Câteva crâmpeie din viața sa, dar mai ales a soției sale – Veronica Micle,
sunt prezentate de Eugen Lovinescu în romanul Bălăuca.
Știați că…?
Este regretabil că nici lecțiile ținute la Academia Mihăileană, nici cursurile de la Facultatea de Științe și nici conferințele publice nu s-au publicat. Rămase în manuscris, cu timpul s-au pierdut. Istrati spune că a văzut următoarele manuscrise ale lui Micle: Mineralogia, Mecanica agricolă, Astronomia, Botanica, Zoologia, Chimia analitică, Chimia anorganică, Chimia organică și Chimia experimentală.
Cei care l-au cunoscut l-au admirat nu numai ca profesor, ci și ca om:
P. Poni spune că „Micle era bunătatea întrupată“, iar B. P. Hasdeu scrie
despre el că „era cel mai bun om, și incapabil de a face vreun rău“.
S-a stins din viață la 4 august 1879, la Iași.